La 3 decembrie al fiecărui an, comunitatea mondială celebrează Ziua Internațională a persoanelor cu dizabilități. Ca să înțelegem cum/cât le este de greu acestor oameni, să ne gândim la cât de tare ne lamentăm noi, când vin peste făpturile noastre aluviunile problemelor de tot felul, probleme pe care le înfruntăm cu greu, care ne seacă de energii, care ne afectează uneori ființial. Și asta când avem avantajul de a fi competitivi, de a avea toate mecanismele fiziologice și mintale în funcțiune. Oamenii aceștia sunt mai curajoși decât noi, pentru că pun mai mult preț pe viață, pe valorile ei, pentru că au o poftă supra dimensională de viață și vor s-o trăiască din plin. Or, suferința, de la antici și Shopenhauer cetire, naște frumusețea și dezvoltă o sensibilitate, o percepție și o reprezentare a lumii ieșită din comun. Norocul acestor oameni este când le este dat să vadă lumina zilei într-o țară așezată, bogată, în care statul are legislație, bani și răbdare pentru a-i integra și pe ei, a-i trata fără deosebire de ceilalți, fără dizabilități. Acolo și percepția problemelor oamenilor cu dizabilități din partea majorității populației este una remarcabilă. Mi-a fost dat să fiu martor ocular la un episod uluitor pentru noi, cei din Est. La o stație de autouz din Berlin au urcat fără mari probleme(vehiculul avea un lift special) trei femei și patru bărbați cu dizabilități în cărucioare împinse de însoțitori. Reacția celor deja prezenți în autobuz a fost formidabilă: nimeni n-a schițat vreun afect: au intrat oameni obișnuiți, ca și ceilalți.
Noi mai avem mult, până când statul nostru iubit va avea puterea financiară (e o chestie care se rezolva – nu trebuie să se fure în draci) ca să facă viața acestor oameni plină de bucurii simple și fără grija zilei de mâine. Iar noi, poporul trist din barca plutitoare pe tulburile mări ale tranziției, să ne gândim frumos la acești oameni destoinici nu doar la 3 decembrie al fiecăruia an, pentru că ei sunt ca noi, ei sunt noi. Să nu lăsăm destinele lor doar în grija ONG-urilor sau instituțiilor din domeniu, sau în mila guvernării, care, iată, se gândește electoral la fericirea noastră generală și are prea puțină atenție pentru ei. Ei au nevoie de dragostea noastră, a tuturora. La mulți ani luminoși, oameni cu suflete speciale!
