Guvernarea e pusă acum pe înfăptuirea unor planuri „mărețe”: reducerea ratei de impozitare, majorări de salarii, descoperirea unui nou vector de dezvoltare(a patra cale a lui Plahotniuc) etc.
Deși înțelege cu mintea care ia mai rămas că toate aceste faceri de bine sunt în substanța lor cadouri electorale, moldveanul nostru alegător se simte măgulit. Totuși, nu ar fi rău ca, în timpul cât le-a rămas până la 24 februarie, guvernanții să încerce să repare niște gafe, făcute cu voie, poate mai puțin la vedere. Ma refer, de exemplu, la povestea cu incluziunea copiilor cu dizabilități în învățământul preuniversitar general. Guvernanții au închis(optimizat) mai multe instituții speciale și au vărsat copiii de acolo în clasele cu elevi obișnuiți, dorind, cum se vede, să economisească (să fure) niște bani din buget, ambalând această aventură social-didactică în haina frumoasei idei europene de nediscriminare/integrare. În realitatea lucrurile arată rău.
Asistam anul trecut la ora de română a unei studente-practicante la Liceul Lucian Blaga. Am observat imediat, fără să-mi spună cineva, că în clasă sunt trei elevi care se deosebeau radical de ceilalți dintr-a șaptea. Unul era absent la tot ce se întîmpla în jurul său, altul îți privea stăruitor unghiile și al treilea, obraznic peste măsură, îl teroriza pe vecinul de alături, dar și pe cei din banca din spate, încât aceștea nu efectiv nu aveau cum să se conecteze la scenariul lecției. Sărmana studentă nu știa cum să se descurce. Diriginta mi s-a confesionat că, de când au apărut acești copii în clasă, nici ea nu mai poate face lecții ca lumea.
Mă întâlnesc destul de des în oraș cu o fostă studentă de la Litere, acum amgajată la o întreprindere. Au un copil autist. Mi-a vorbit în repetate rânduri despre greutățile pe care le-au întîlnit, despre sumele(mari)de bani pe care au fost nevoiți să le cheltuiască, chiar dacă fiul lor a frecventat o institușție specială. Acum e și mai disperată. A dat copilul în clasa a cincea la un gimnaziu obișbuit și copiii își bat joc de fecioru-său, pentru că nu e ca ei.
Deci, ceva nu funcțiobează. Ne propunem să luăm în discuție această problemă acută pentru mai multe familii, dar care grevează buna funcționare a sistemului de învățământ.Or, a vorbi frumos despre incluziune, despre egalitate, armonie nu e destul.
Îndemnăm părinții și profesorii să-și expună opiniile pe nordnews.md. Alegerile vin și se duc, iar problemele se agravează, devin cronice,dacă nu le soluționăm.
Anatol Moraru // Incluziunea în variantă basarabeană
Citiți în continuare
Adaugă un comentariu