La început, Vasile o iubea mult pe Angela. Într-atât de mult o iubea, încât își vedea viitorul numai alături de dânsa, convins că-i va rămâne fidel pentru tot restul zilelor.
Apoi a văzut el că Angela nu era chiar așa cum și-o dorea el – avea, biata de ea, probleme de integritate (morală), o mai bântuiau (deseori!) fantomele trecutului și, de la o vreme, lui Vasile îi cam era rușine să iasă cu dânsa în lume. Așa că el n-a mai răbdat și într-o bună zi a părăsit-o, alegând-o pe Monica.
Monica era altfel – îngrijită, cultă, educată, era, vreau să spun, făcută „din alt aluat”. Și Vasile era foarte fericit cu ea. Drept că uneori își mai amintea de Angela, de clipele frumoase, petrecute cândva alături de ea și parcă îl năpădeau nostalgiile, dar îi trecea repede dorul când se gândea la cât de nesuferită fusese uneori viața lui în brațele Angelei.
După un timp însă (ceva mai încoace), Vasile a observat că nici Monica nu mai e ce-a fost și cum a fost odată, că s-a schimbat și ea mult, că și acolo e cu probleme. Iar lui a început deja să-i placă tot mai mult de Vicky.
Și, de câte ori are ocazia, chiar și acum el încă mai vorbește cu alții despre Angela, despre problemele ei (multe), ba uneori chiar vrea să se implice în viața ei, deși au trecut niște anișori de când a părăsit-o.
Și nici despre Monica, Vasile nu mai vorbește atât de frumos ca altă dată…
Angela e Moldova.
Monica e Italia.
Vicky e Anglia (dar poate fi Germania, sau Irlanda).
Vasile e Vasile…
